Delicios si savuros

Acest tip de paine italieneasca a devenit brusc un sortiment foarte popular printre apropiatii mei. Cum coc paine destul de des, mi-a fost sugerat in mod subtil ca ar trebui sa-o incerc si pe asta. Aveam in minte acea coca foarte uda, dificil de lucrat cu ea, o paine plata si cu gauri mari in interior. Ce a ajuns sa iasa n-a prea fost deloc cum imi imaginam eu. Coca n-a fost deloc dificila, painea n-a fost plata si gaurile din interior au fost dezamagitoare. Pot sa banui de ce: cu cat este hidratarea mai mare cu atat gaurile din miez vor fi mai mari iar aceasta paine n-a avut suficienta apa pentru asta. Voi mai reveni asupra ciabattei cu siguranta, dar nu cu aceasta reteta.
Oricum, painea rezultata, chiar daca nu are nimic in comun cu ciabatta pe care o stiam eu, n-a fost rea deloc. A fost doar alt tip de paine! Gustoasa, cu o aroma subtila ... intr-un final n-a fost chiar un esec.

In ultima vreme, trenurile pe care le iau zilnic sunt mereu in intarziere si ma regasesc asteptand si asteptand impreuna cu fetita mea in gara pe peron. Intr-o seara, micuta mea era plictisita asa ca am ales sa ne plimbam un pic prin gara in asteptarea trenului. A fost momentul prfect pentru ca Irina sa ocheasca un distribuitor automat de ciocolatele si biscuiti. Asa cum va puteti imagina, a urmat un adevarat show s-o conving ca acelea nu erau bune pentru ea la 2 ani. Si i-am facut o promisiune: "o sa-ti faca mama niste biscuiti acasa!" O astfel de promisiune nu poti sa nu ti-o tii in fata propriului tau copil asa ca am luat cea mai simpla reteta de biscuiti si i-am facut ce-si dorea. Mai mult, am facut impreuna biscuitii si sunt asa de mandra de micuta mea bucatareasa!


Biscuitii au iesit deosebiti, se topesc practic in gura iar aroma de vanilie te face sa nu te mai opresti din mancat.

Desi iarna nu e sezonul meu preferat, trebuie sa recunosc ca are un farmec aparte. Iar cand virbim de gatit, iarna este anotimpul perfect. Ador acele zile de weekend in care incalzesc casa cu caldura cuprotului si dinauntru de degaja un ametitor miros de paine. Apoi scoti painea din cuptor o pui sa se raceasca si te uiti nerabdator la ea sa se raceasca mai repede ca sa o poti degusta.
De aceasta data am ales o paine alba facuta din faina bio. E o paine care se face direct fara nici un preferment. Desi apa din compozitie reprezinta 62% am reusit sa am o coca destul de moale si dificil de lucrat cu ea. Ar fi fost mai bine probabil sa folosesc o oala de fonta s-o coc, dar in cele din urma am ales metoda clasica pe piatra. Painile au iesit un pic deformate ca forma dar au crescut frumos in cuptor.

Aceasta este o paine simpla. Usor de facut, nu ia prea mult sa creasca, e usor de lucrat cu coca iar rezultatul este surprinzator. Am copt aceasta paine in dupa-amiaza asta si mi-a facut o multime de surprize placute. In primul rand, a crescut detul de mult in bannetoane ior apoi in cuptor mi-au deschis niste urechi impresionante. In primele 5 minute mi-am luat un scaun si am stat in fata cuptorului sa vad cu ochii mei cum cresteau si se extindeau. O experienta foarte interesanta si pot sa  o declar ca fiind painea cu cele mai mari urechi din care am copt eu pana acum. Cat priveste gustul, nu mai e nevoie sa spun ca a fost fantastic .... Voi spune in schimb, incercati-o acasa ca se merita din plin!

Am marcat aceasta reteta acum ceva vreme si de fiecare data cand vroiam sa ma apuc de ea imi lipsea cate ceva. Prima data, n-am avut morcovi suficienti. A doua oara, mi se terminasera alunele de padure. Dar in acest weekend am avut toate ingredientele necesare si cum vroiam sa fac o paine mai "exotica", aceasta reteta a picat perfect. Am facut prefermentul cu o seara inainte, am pregatit morcovii si alunele. Si nu glumesc cand vorbesc de pregatit, pentru ca pregatirea morovilor mi-a luat mai bine de o ora incluzand si curatienia dupa toata mizeria facuta pentru extragerea sucului de morcovi. Iar sucul de morcovi l-am baut si a fost asa de bun!
Sa razuiesti 750g de morcovi cu mana a fost ceva de munca si apoi sa storci sucul din morcovii rasi folosinf un tifon... mi-a ajuns ... mi-am jurat ca imi voi face un cadou un storcator de fructe/legume. Sau poate am s-o pun pe lista de cadouri de Craciun :D. In fine, revenind, cand morcovii au fost scusi si uscati putin, sa fac painea a fost floare la ureche.
In ce priveste painea, cu 12g de drojdeie in ea, coca a crescut repede. Interesant a fost ca a crescut foarte mult la temperatura camerei si foarte putin la cuptor. Dar in cele din urma painea a iesit cu un aspect acceptabil. In interiorul painii, miezul are doar mici gaurele ceea ce este foarte normal pentru o coca mai tare. Culoarea a ajuns sa fie in mod evident aproape portocalie din cauza morcovilor. Gustul ... hmmm .. as putea spune ca alunele de paure au contribuit mai mult decat morcovii, dar cu toate acestea n-a semanat cu o prajitura ci a ramas o paine.
In concluzie, e o paine interesanta, cu un aspect si gust interesant, dar sa fiu sincera, am facut paini mai clasice care m-au atras mai tare.