Delicios si savuros

A iesit o paine micuta dar o delicatesa nu alta. Cu siguranta data viitoare am s-o fac dubla !

1.2.3 si gata painea! Numaratoarea nu e de la timp ci de la cantitati: o parte maia, 2 parti apa, 3 parti faina.
Ei da, am avut succes cu cresterea maielei mele !!!! Iupiii... am propria maia iar aceasta paine este prima paine pe care o fac doar din maia fara pic de drojdie. Si in concluzie vorbim de doar 3 ingrediente : Faina, apa si sare.

Experimentul meu cu maiaua continua. Prima incercare a esuat dar la a doua am mari sperante. Excesul de maia "de aruncat" l-am pastrat pentru a-l folosi in alte retete. Pur si simplu nu ma indur sa-l arunc. Asadar, iata o reteta de clatite cu maia (imatura inca). Maiaua aici are rolul mai mult de gust decat de crescut asadar nu-si pune in valoare toate proprietatile.
Clatitele sunt subtirele, fara prea multe gauri (ceea ce sincer prefer ca sa nu-mi curga dulceata prin ele) si absolut delicioase !

De cateva zile m-am apucat sa-mi cresc propria maia, vom vedea peste cateva zile daca am success sau nu. Dar pana atunci, din 2 hraniri dimineata si seara imi ramane o gramada de maia ce nu e inca matura si cum nu ma lasa inima sa o arunc am hotarat sa o folosesc. Am cautat o reteta si am adaptat-o astfel incat sa nu arunc bunatate se maia.

Aceasta paine o pot considera prima mea adevarata paine artizanala. Am mai incercat eu diverse variante si optiuni dar aceasta este probabil cea mai mare reusita. Si pentru ca painea buna nu se face fara putina truda, iata explicatiile si reteta mai jos.

O paine mai diferita dar foarte sanatoasa.

Trebuie sa recunosc ca am asteptat inflorirea socului cu sufletul la gura. Cum am vazut prima floare inflorita am dat fuguta la padure sa culeg cateva. Nici un suc nu se compara cu socata in primavara. Imi aduce aminte de copilarie cand ne opream sa culegem flori de soc si mama le usca pe masa in sufragerie iar toata casa mirosea doar a parfum de soc.

Ador sa fac si sa mananc pizza. Dar nu orice pizza ci una facuta cu gust. Iata cea mai comuna reteta de pizza pe care o fac in casa.

O paine pe care as numi-o eu, concentrata. Cand schimbi faina de grau cu alte tipuri de faina rezultatele nu mai sunt aceleasi. Oricum sanatoasa este cat cuprinde !

Este o varianta a retetei de tarta cu iaurt. Cu branza iese mai consistenta dar nu cred ca o prefer mai mult pe una decat pe cealalta. Ambele sunt simplu de facut si foarte bune.

Nu cred ca am mancat vreodata briose atat de pufoase. Au un gust foarte placut si deosebit.

Pe vremea cand eram in facultate si alergam intre cursuri, micul dejun si pranzul erau un lux. Asadar ma opream la patiseria din colt si cumparam 2 merdenele. Cele din comert erau pline de ulei si cu branza putina ca o cautai cu lupa dar erau foarte gustoase. Au trecut ceva ani de atunci si intre timp am schimbat si locatia. Aici in Belgia merdeneaua nu exista. Au ei alte specialitati, in general croisante, dar nu-s merdenele cu branza sarata. Nimic nu se compara cu merdenelele romanesti.
Acum cateva zile un coleg mi-a amintit de ele si mi-a plouat in gura. Ba mai mult imi povestea ca le face acasa. Eu nu, ca nu ies ca alea.... el ca da... ia sa incerci. Si uite asa m-a convins si m-am pus pe treaba. Si da, intr-adevar nu ies ca alea din comert! Ies de zeci de ori mai bune. Pufoase de ti se topesc in gura, fara sa balteasca in ulei si cu branza cat sa simti ca mananci.

Acest aluat l-am incercat prima oara petru a face croissante si pentru ceva vreme doar croisante faceam. Cum necesita un pic de timp si un minim efort a ramas pentru mine doar o reteta de weekend. Dar iata ca am scos reteta de la naftalina si am folosit-o pentru niste delicoase merdenele.