Delicios si savuros

Nu prea ma omor eu cu supele crema dar mi-am propus sa incerc si alte variante la ciorbele mele clasice. De asemenea nu ma omor nici dupa dovlecei si nici nu-i prea folosesc in general in mancaruri. Ba mai mult, cand i-am spus dragutului meu sot ca am de gand sa fac o supa de dovlecei s-a cam strambat putin si chiar ma intrebam daca o sa o si mancam in cele din urma. Dar nu m-am lasat dezamagita si i-am dat o sansa acestei supe.
Asadar, am urmat reteta cu foarte mici modificari si sa vedem ce-a iesit. O zeama verde, mai mai ca nu-mi venea nici s-o gust. Am pus-o intr-un castron si am luat prima lingura. Mmmm, dar nu e rea deloc. Bate chiar zeci de supe pe care le mananc zilnic la cantina! S-a dovedit a fi o supa aromata si cu un gust bogat pentru o amarata de supa de legume. Urmatorul test a fost evident prima lingura pe care avea s-o ia sotul. Si l-am vazut cum s-a luminat la fata dupa prima inghititura... mmmm dar e chiar buna! A fost clar in acel moment ca supa mea era un succes. Singura persoana pe care n-am reusit nici macar s-o guste a fost Irina, dar pe ea o inteleg ... ca de atunci cand ai ce alege ... preferi ce-ti place mai mult nu?

Este pentru a doua oara cand fac aceasta paine si prima data cand am incercat-o am urat-o de-a dreptul.Problema ei este hidratarea extrem de mare. Problema mea este ca nu gasesc faina cu continut ridicat de gluten asa cum cere reteta lui Hamelman. Cum nu doream sa inlocui faina alba pentru paine cu faina integrala m-am decis sa-i dau o sansa cu faina normala. Prima data am adaugat faina pentru ca coca curgea de-a dreptul ca o crema fiindu-mi imposibil sa-i dau o forma. O alta greseala pe care am facut-o data trecuta a fost sa o pun la cuptor pe piatra iar painea s-a intins rapid in toate directiile. Bineinteles, nu am aruncat-o atunci iar gustul ei a fost remarcabil.
Astazi mi-am spus ca trebuie s-o mai incerc inca o data. Amintindu-mi de ultima eperienta am fost precauta si am adaugat un pic mai multa faina de la inceput. Insa coca era extrem de moale si a inceput iarasi sa curga in toate directiile. Am incercat zeci de intinderi si impaturiri fara nici un succes, asa ca la etapa cu preformarea a trebuit sa-i mai adaug faina doar cat sa strang coca intr-un loc. O alta imbunatatire pe care am facut-o de data aceasta a fost sa coc paine nu pe piatra de copt ci intr-o oala de fonta cu capac ca sa fiu sigura ca nu-mi iese iarasi o paine bidimensionala. Asadar, pentru primele 30 de minute am copt painea cu capacul pus la oala iar cand am deschis cuptorul sa-i iau capacul am fost de-a dreptul impresionata de o frumusete de paine. Si lasand modestia de-o parte trebuie sa recunosc ca aceasta este ce mai aratoasa paine pe care am copt-o vreodata. Fotografiile din acest post nu pot surprinde "personalitatea" acestei paini. Se impune singura, este inalta si are chiar si "aripi". Este o paine mare de aproape 2 kg si trebuie sa spun ca sunt mandra de ea.

A trecut  ceva vreme de cand n-am mai facut o prajitura bundt. Asa ca era timpul pentru una noua si bineinteles ca nu puteau sa lipseasca merele ...

Trec probabil printr-o perioada in care coptul de paini e o activitate intensa. Si nu coc doar paini simple ci incerc si paini cu arome mai speciale. Iata ca e timpul potrivit pentru o paine cu usturoi. Gustul de usturoi nu e asa de intens pe cat s-ar crede dar da painii o aroma speciala.

Oh, acea ureche!!! ... Cand am facut ultima mea paine (nu e presentata pe acest blog) am pus coca direct pe piatra incinsa si am crestat-o direct in cuptor. Si ce surpriza, painea mi-a facut o ureche. Am fost asa de impresionata de rezultat ca am inceput sa investighez de unde vine diferenta fata de crestarile painilor mele anterioare. Am inceput sa caut pe internet care este secretul urechii si am gasit o indicatie ce m-a facut sa inteleg ce faceam gresit pana acum, Chiar daca am folosit instrumentele pe care brutarii profesionisti le folosesc, chiar daca am inteles exact care este importanta folosirii lamei in unghi era ceva ce n-am retinut din indicatii. Crestand painea mai adanc are ca efect ca marginea se va prabusii cu propria-i greutate. si asta e ceea ce am facut gresit. Pentru aceasta paine insa, aparitia unei urechi n-a mai fot o pura intamplare ci un lucru intentionat. Cand crestarea e mai mult o zgariere cu o lama tinuta in unghi, taietura se deschide frumos iar din interior painea creste frumos fara a se lipi de marginea crestaturii. Si acesta este tot secretul.
Aceasta paine in particular nu e asa de uda precum majoritatea painilor prezentate de Hamelman, asadar este usor de lucrat cu coca. Daca prajim un pic o parte din semintele indicate in ingrediente, acest lucru va adauga un plus de aroma painii. Au iesit 2 paini frumoase si chiar a meritat tot efortul depus in general pentru painile cu maia.

Ti-ai dori un tort rapid? Aceasta este reteta mea magica in acest caz, si contine mere. Smecheria de fapt consta in faptul ca acest tort este nimic altceva decat o prajitura intoarsa cu mere care este decorata ca un tort. Dar este un tort usor si mai sanatos! Asadar, sa vedem reteta ...

Planuiam sa fac aceasta paine de multa vreme. Dar din cauza ca trebuia retardata in frigider la a doua dospire nu prea s-a potrivit cu nevoile sau programul meu. Dar in weekend, cand aveam suficienta paine din ultima experienta mi-am permis luxul sa incerc aceasta paine.
Cu o coca asa de lipicioasa si de uda, cu o aroma de masline, chiar ma intrebam care-i va fi finalul. Rabdarea mi-a fost pusa la incercare cu timpul in care coca a trebuit sa creasca in frigider. Cand am intors bannetoanele aproape ca eram dezamagita pentru ca painile s-au dezumflat foarte repede. Si in supararea mea am si uitat sa crestez painile asa ca le-am pus direct in cuptor fara a le cresta. Nici macar nu mai vroiam sa ma uit la ele cand ... miracolul a venit din cuptor vazand cu painile plostite s-au ridicat si au inceput sa creasca inimaginabil de frumos. Huh ... ce emotii ... dar ce paini frumoase au iesit din cuptor... wow! Ador aceasta paine, este asa de aromata, are atatea gauri inauntru, are o coaja crocanta aurie si un miez moale si pufos ... nu mai gasesc cuvinte sa descriu aceasta paine. Din cauza intarzierii dospirii ei in frigider, painea a capatat un gust un pic mai acrisor dar asta nu face decat sa completeze gustul acestei paini.
Aceasta este o paine care merita facuta de mai multe ori pentru ca resultatul este asa de satisfacator...

Toamna acesta m-am trezit cu o gramada de mere si sa le pastrez nestricate a devenit o problema. Asadar trebuie ori sa le mananc ori sa le folosesc la vreo prajitura ceva. Si ce e mai bun decat o tarta cu mere? Raspunsul este o tarta cu mere si cu migdale! E rapida si delicioasa.

Am evitat sa fac aceasta paine pentru ca autorul mentioneaza ca nu va creste asa de mult ca celelalte. Oricum, m-am decis sa-i dau o sansa. Si n-am fost deloc dezamagita pentru ca a crescut frumos iar gustul si aroma au fost impresionante.

O paine facuta doar cu un singur tip de faina, dar nu orice tip, ci o faina alba bio. Coca s-a dovedit a fi destul de moale si a fost mai dificil de lucrat cu ea. In plus, am fost obligata sa intarzii punerea la cuptor a painii si a doua dospire a durat un pic mai mult de 1h30 fata de cum cerea reteta, asadar painea a fost un pic cam prea dospita. Cu toate ca painea n-a crescut asa de mult cum mi-as fi dorit, rezultatul bun si delicios. Merita o a doua incercare a acestei paini respectand timpul indicat in reteta.